Castele de poveste în ținuturile germane

Pentru că am început cu bijuteriile Franței, este firesc să continuăm aventura în Germania, căci Germania găzduiește unele dintre cele mai frumoase și mai spectaculoase castele ale Europei. Haideți să vedem împreună ce vechi reședințe nobile merită vizitate dacă te afli în vacanță prin meleagurile nemțești.

Înainte să pleci la drum, trebuie să știi că uniformitatea în diversitate constituie o caracteristică comună a acestor minuni arhitectonice. Ele oglindesc concepția proprie a stăpânilor princiari ori clericali ce au comandat unor maeștrii aceste nepieritoare construcții monument. O scurtă vacanță în sudul Germaniei ne poartă printre realizări somptuoase, construcții magice care ne invită la reverie, dar și reședințe unde s-au născut, au trăit, și s-au scris pagini din istoria universală ori au schimbat pentru totdeauna destinele europenilor.

Vă propunem pentru început o incursiune „într-o poveste”: o evadare în lumea fantastică a excentricului rege al Bavariei, Ludwig II. Nu la mult timp după investirea sa, „Regele Lebădă” sau „Regele Nebun”, începe să se îndepărteze din ce în ce mai mult de îndatoririle și obligațiile sale regale. Începe să își dedice timpul și întreaga avere pasiunii pentru construcția de castele și admirației nemărginite pentru muzica lui Richard Wagner, căruia de altfel i-a și dedicat castelul Neuschwanstein, unul dintre cele trei palate monumentale construite de el, alături de Herrenchiemsee și Linderhof.

Călătoria începe chiar la granița cu Austria, în apropiere de Ettal unde, un palat atipic pentru Bavaria și Germania în general, se remarcă strălucit, înveșmântat în verdele intens al peisajului montan: Castelul Linderhof, o perlă în stilul neorococo a cărei construcție a fost comandată și atent supravegheată de „regele de basm” Ludwig II între 1874 și 1878. Minunatul parc „à la française” cu jocuri de apă, bazin cu scene mitologice, chioșc maur, belvedere și o grotă a lui Venus, fațadele minunat decorate, precum și interioarele somptuoase cu tapete de mătase brodată, saloane, statuete, creează o vrajă demnă de cele mai romantice destinații princiare. Interiorul palatului este integral decorat în admirație pentru arta și istoria franceză, în special a „anciene regime”-ului și a lui Ludovic al XIV-lea. Un mic palat de poveste potrivit pentru reverie și refugiu.

Vei descoperi în apropierea palatului una dintre multele excentricități imaginate de Ludwig II în palatele sale: Grota lui Venus, o peșteră artificială electrificată unde regelui îi plăcea să se retragă singur, lăsându-se legănat de undele lacului creat de el, într-o barcă în formă de scoică, împodobită cu flori. După ce a văzut mai multe reprezentații ale operelor lui Wagner la Bayreuth, regele a cerut construirea unei case de vânătoare și a unui arbore artificial în care este înfiptă o sabie, asemeni decorului din actul întâi al operei „Die Walküre” (Valkiria, a doua operă din tetralogia Inelul Nibelungilor). Perspectiva ce se deschide în fața castelului este o mică minune arhitectonică ce adună la un loc arta peisagistică din epoca renașterii italiene și puțin baroc francez care contrastează profund cu ceea ce se desfășoară în spatele castelului, respectiv un cadru romantic tipic german, cu dealuri împădurite și cărări ce șerpuiesc frumos în coasta culmilor. Un spațiu pe cât de unic, pe atât de comun între realizările regelui Ludwig al II-lea.

Ne continuăm drumul spre Castelul Hohenschwangau, proprietatea din 1832 a prințului Maximilian, viitorul rege Max al II-lea, tatăl lui Ludwig al II-lea. Acest palat a trecut prin mai multe momente dramatice, ajungând aproape în ruine la mijlocul sec XIX, ceea ce i-a picat de minune pictorului de decoruri de teatru angajat de prinț să îl reconstruiască în stilul englezesc Tudor. Romanticele incinte au servit familiei regale drept reședință de vară, „cabana” de vânătoare, pentru petreceri și pentru weekend. Castelul, deosebit de pitoresc, a fost decorat cu nenumărate fresce în stilul neo-gotic ce prezintă personaje și scene idilice din poveștile germane mai ales. A fost leagănul copilăriei viitorului rege al Bavariei, Ludwig al II-lea, care a primit chiar de aici impulsul hotărâtor de a începe cât mai curând construcția castelelor sale de basm. Primul dintre acestea a fost construit chiar pe o stâncă aflată la o aruncătură de băț de reședința părinților săi. Aici, în defileul Pollat, ținându-i companie mai vechiului și mai rusticului Hohenschwangau și asemeni imaginilor iconice din povești, se înalță cel mai cunoscut castel al Germaniei, maiestuosul Castel Neuschwanstein („Noua lebădă de Stâncă”), „perla coroanei”, între bijuteriile arhitectonice ale „regelui nebun”. Construit ca un omagiu lui Richard Wagner, castelul se desfășoară dramatic pe vârful unor stânci abrupte înalte de 1000 de metri, planul curții castelului bazându-se pe decorul reprezentând curtea unui castel din Antwerp, din actul II al unei producții cu “Lohengrin”.

„Fabulos” este  cuvântul care parcă a fost inventat pentru Castelul Neuschwanstein. Tronând semeț în decorul grandios al Alpilor Bavariei, „castelul de vis” înălțat de Ludwig al II-lea în 1868 se înalță magic pe un fundal, unde încântătoare păduri de brazi și lacuri glaciare își dispută care mai de care apariția spectaculoasă. Comandat, atipic pentru acele vremuri însă urmând modelul scenografului de teatru Christian Jank, palatul impresionează prin apariția sa dramatică, crenelată, zveltă, cu nenumărate turnulețe, gemulețe și ziduri ce se întrepătrund. De asemenea, excentricul rege nu a vrut să se îndepărteze prea mult de copilărie și a încercat conservarea și reproducerea propriilor închipuiri, imagini și fantasme în interioarele acestuia. Mai cu seamă în dormitorul regelui care a fost sculptat în întregime în lemn, și la care au muncit 14 tâmplari timp de 4 ani și jumătate, dar și în sala tronului, care este îmbrăcată în marmură de Carara, dar și în celelalte 13 camere finalizate și intens decorate cu personaje și scene fantastice. Poate nu întâmplător, castelul a devenit peste mai bine de 80 de ani „reședința” personajului de desene animate Sleeping Beauty – Frumoasa Adormită - și imaginea după care s-au inspirat creatorii siglei Studiourilor Disney. Dar alături de legende și decoruri romantice, castelul se dovedește o viziune modernă a acelor vremuri. Detaliile practice ale acestuia depășesc secolul XIX: bucătărie modernă, apă curentă, toalete, încălzire centrală, lift. Arhitectura interioară este caracteristică curentului romantic din secolul XIX. Dacă ați ajuns aici vă recomandăm să nu ratați podul Mariei - Marienbrücke -, cocoțat deasupra unui defileu stâncos traversat de o cascadă spectaculoasă, care oferă o vedere deosebită asupra Neuschwanstein.

O vizită este potrivită și la castelul Hohenzollern, fiind o destinație care pentru români are de multe ori o semnificație mai mare decât pentru alții. Aici se află, de aproape 1000 de ani „inima” dinastiei regale și imperiale Hohenzollern, bravi nobili germani ce au dăruit Germaniei Principi și Împărați, iar Regatului României prima ramură dinastică de sorginte străină inițiată de către Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, domn al Românilor cel care avea să devină Regele Carol I al României. 

Castelul de astăzi aflat pe vârful unei coline semețe ce domină peste întreaga regiune Hechingen a fost ridicat între 1850 și 1867 din porunca lui Frederic Wilhelm al IV-lea în stilul neo-gotic. Dincolo de zidurile groase de cărămidă ale cetății lui Zollern se întind ținuturile străvechi ale șvabilor din sudul Germaniei, păzite de munții Pădurea Neagră și de Munții Schwabische Alb. Frontispicii frumos decorate, scări în spirale crenelate, arcele suple ale salonului pentru baluri, picturile murale din bibliotecă, însemnele heraldice de pe cartea de onoare a castelului, portretele de familie, cazematele şi pivniţele subterane legate prin pasaje secrete medievale sunt doar câteva dintre atracțiile de care te poți bucura în această vizită. În interiorul castelului de-a lungul multor generații, membrii familiei Hohenzollern – care de altfel și astăzi administrază castelul - au adunat numeroase obiecte personale, picturi şi sculpturi valoroase, arme şi armuri, îmbrăcăminte şi mobilier de epocă, argintărie, precum şi câteva piese de excepţie din tezaurul regal: bijuterii, sceptre şi coroana regală prusacă creată pentru împăratul William al II-lea, în 1889.

Castelul Herrenchiemsee este un alt frumos palat neo-baroc neterminat, al aceluiași “Rege nebun” Ludwig II al Bavariei, fiind situat pe Insula Herren în mijlocul Lacului Chiemsee. Imaginat ca replică al Versailles-ului lui Ludovic al XIV a Franței, palatul trebuia să depășească prin mărime și opulență, grandioasa construcție franceză. Suportând toate cheltuielile pentru construcția bijuteriilor sale arhitectonice doar din propria avere, prințul a rămas repede fără bani, doar secțiunea centrală a palatului a fost finalizată. A petrecut aici doar 10 zile în 1885, doar cu câteva luni înainte de misterioasa sa moarte. Superlativele se regăsesc aici la tot pasul: Sala Dineurilor Regale adăpostește cel mai mare candelabru din lume realizat din porțelan Meissen, iar Sala Oglinzilor are o lungime de 98 de metri fiind cu o treime mai mare decât cea originală din Palatul Versailles. Tot aici, 25 de tablouri încastrate în tavan stau mărturie admirației nemăsurate a lui Ludwig al II-lea pentru Ludovic al XIV-lea, acesta fiind portretizat aici în tot atâtea ipostaze grandioase.

Cu siguranță putem afirma că la Herrenchimsee, cei 200 de ani de evoluție tehnologică între momentele realizării celor două palate ajută replica germană să surclaseze originalul francez la dotările și facilitățile moderne: sistem centralizat de încălzire cu aer cald, toalete, bazin încălzit, lifturi, sistem de aducție și transport al apei etc.

Locul de naștere al aceluiași „Rege de vis”, Ludwig al II-lea al Bavariei a fost palatul Nymphenburg. Construcție începută încă din 1664 cu corpul central de formă cubică, pentru a deveni reședință de vară, palatul a fost dezvoltat pe rând de prinții electori și regii Bavariei timp de mai bine de 160 de ani, adăugându-i-se corpuri noi, mărind, construind și refăcându-i frumoasa grădină de mai multe ori, construind anexe și corpuri ajunse printre cele mai frumoase construcții baroce din Europa.

Poziționat în nordul orașului München, capitala istorică a Bavariei, palatul găzduiește săli decorate în stilurile „la modă” din vremea stăpânilor lui: marea sală impresionează nu doar prin mărime, ci și prin dantelăriile rococo, galeriile prin rafinamentul cu care au fost decorate – printre ele numărându-se minunata „Galerie a frumuseților” în care sunt expuse portretele a 36 de frumoase nobile doamne ce au trăit în München între 1827 și 1863. Pictori și grădinari renumiți au mărit și îmbogățit palatul și saloanele cu nenumărate opere de artă. Artiști francezi și italieni au fost comisionați de către principii bavarezi să transforme Nymphemburg într-un adevărat centru al artelor din Europa. Nu întâmplător astăzi palatul găzduiește muzeul trăsurilor și săniilor regale, muzeul porțelanurilor bavareze, precum și o impresionantă galerie de portrete.

Nymphemburg este cu adevărat o bijuterie a Germaniei, un loc fabulos ce a strâns în el dragostea pentru artă, pentru frumos și pentru cultură, în aceeași măsură în care a trebuit să oglindească puterea și bunăstarea stăpânilor săi.